HRISTOS A ÎNVIAT!

            Învierea Domnului sau Sfintele Paști reprezintă ce mai mare sărbătoare a Bisericii, deoarece Învierea Mântuitorului este începutul învierii tuturor oamenilor, ca biruință definitivă a Vieții asupra morții. Învierea Domnului este arvuna învierii noastre, a tuturor, la sfârșitul veacurilor, trăită deja anticipat în Biserică.

            Astfel, prăznuirea Învierii lui Hristos nu este doar rememorarea unui eveniment istoric și nici doar prefigurarea învierii morților pe care o mărturisim în ultimul articol al Crezului ortodox, ci o permanentă actualizarea a viețuirii noastre în Hristos. Din această perspectivă, creștinii trăiesc Învierea între DEJA și NU ÎNCĂ, în sensul că au primit deja un dar, însă nu încă deplin, diferența dintre ceea ce trăiesc și ceea ce așteaptă fiind dată de intensitatea cu care simt bucuria Învierii.

            Putem înțelege această realitate prin comparația cu viața veșnică, pe care creștinul o trăiește anticipat în Biserică, prin Sfintele Taine, dar o va gusta deplin la finalul vieții pământești. Căci nu poți aștepta cu nădejde decât ceea ce ai pregustat și te-a bucurat deja!

            În Evanghelia ce se citește în noaptea de Înviere ni se relatează faptul că Femeile Mironosițe, venite la mormânt dis de dimineață, au fost întâmpinate atât de îngeri, cât și de Însuși Hristos, fiind îndemnate să meargă către ucenici pentru a le vesti Învierea. În felul acesta, Învierea devine Vestea cea Bună, cea mai bună veste pe care omenirea a auzit-o vreodată.

            Desigur, există și vești rele (sau false), despre una amintindu-se chiar în aceeași Evanghelie: ostașii care au fost îndemnați să spună că ucenicii au furat trupul lui Hristos pe când ei dormeau au răspândit această veste între evrei până în zilele noastre!

            Dar vestea cea bună a Învierii rămâne o încurajare pentru umanitate până astăzi, bucurând pe fiecare om, în general, și mai ales pe noi, cei de azi, în special.

            Pentru fiecare om, Învierea este o vestire bună din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, ne arată că Dumnezeu nu ne-a abandonat. Atunci când credeam că Crucea este finalul, El ne arată că viața învinge întotdeauna. Apoi, Învierea oferă o nădejde personală. Adesea credem că suntem prea păcătoși pentru a merge la biserică, a ne spovedi sau a ne împărtăși. Învierea ne arată că nu există mormânt închis pe care Hristos să nu îl deschidă, nici suflet prea mort pe care El să nu îl învieze. Și, în cele din urmă, Învierea ne cheamă la schimbare – să credem mai puternic, să iertăm mai ușor și mai repede, să iubim mai mult și pe toți. Din acest punct de vedere, Învierea nu este un adevăr de crezut, ci o realitate de trăit!

            Pentru noi, cei de azi, Învierea este o veste bună care ne încurajează în fața greutăților pe care le traversăm.

            Celor afectați de nesiguranța zilei, îngrijorați de veștile despre crize, despre războaie, despre pierderi, tot mai temători și neliniștiți, Învierea ne spune că nu haosul, ci Dumnezeu conduce lumea și că indiferent de nebunia lumii, Dumnezeu are un plan pe care îl duce la îndeplinire, pentru mântuirea ei.

            Celor însingurați și uitați de oameni, Învierea ne arată că atunci când ne rugăm nu vorbim cu un Dumnezeu mort, ci cu un Dumnezeu viu, care umple tot golul din noi și de lângă noi.

            Celor care poartă povara vinovăției și a eșecului, cauzate de greșelile din trecut sau de alegerile greșite, Învierea ne arată cu mereu există un nou început, o ridicare din orice cădere și o speranță în orice deznădejde.

            Iar celor temători de moarte, un subiect tot mai tabu în societatea de azi, dar atât de evident în vremurile noastre, Învierea ne învață că viața nu se sfârșește, ci se transformă!

            Cea mai palpabilă dovadă a Învierii este Lumina pe care o primim în noaptea de Paști. Venită și în acest an de la Mormântul Învierii din Cetatea Sfântă, în pofida atâtor încercări (parcă tocmai pentru a dovedi toate cele spuse mai sus), Lumina Învierii ne încredințează de fiecare dată că întunericul poate fi biruit și Viața are ultimul cuvânt.

            Vă îndemn să păstrați această Lumină nu doar în candele și în case, ci mai ales în inima și în viața dumneavoastră, ca mărturie vie pentru toți că HRISTOS A ÎNVIAT!

(cuvânt adresat de părintele paroh Iulian Scoipan credincioșilor prezenți la Slujba Învierii din Noaptea Sfintelor Paști, 12 aprilie 2026)