Vindecarea celor doi orbi din Galileea

CUVANTUL EVANGHELIC

 

Duminica, 11 august 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:
 

Plecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David. 

Dupa ce a intrat in casa, au venit la El orbii si Iisus i-a intrebat: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? 

Zis-au Lui: Da, Doamne! 

Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: Dupa credinta voastra, fie voua! Si s-au deschis ochii lor. 

Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie. Iar ei, iesind, L-au vestit in tot tinutul acela. 

Si plecand ei, iata au adus la El un om mut, avand demon. Si fiind scos demonul, mutul a grait. 

Iar multimile se minunau zicand: Niciodata nu s-a aratat asa in Israel. 

Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. 

Si Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor. 
 

(Matei IX, 27 - 35. Duminica a VII-a dupa Rusalii)

 

 

"Dupa credinta voastra fie voua!”, le-a spus Domnul celor doi orbi, si indata s-au deschis ochii lor.
 

Dupa masura credintei omului este si cercetarea lui de catre puterea lui Dumnezeu. Prin credinta se primeste, trece si in ea se salasluieste harul. Asa cum plamanii unuia sunt mai mari, iar ai altuia sunt mai mici, si primii primesc mai mult aer decat cei din urma, tot asa si credinta unuia e mai mare, iar a altuia e mai mica, si prima primeste mai multe daruri de la Domnul, iar cealalta mai putine.
 

Dumnezeu este pretutindeni, cuprinde si tine toate si Se salasluieste cu placere in sufletele omenesti; dar intra in ele nu cu sila, desi este Atotputernic, ci chemandu-le, caci nu voieste sa strice stapanirea pe care i-a dat-o omului asupra vointei sale. Pe cel ce se deschide prin credinta il umple Dumnezeu cu daruri peste masura; in cel care se zavoraste prin necredinta nu intra chiar de ar fi aproape. 
 

Doamne! Adauga-ne credinta, fiindca si credinta tot darul Tau este. Fiecare din noi insa se cade sa marturiseasca: "Iar eu sarac sunt si sarman” (Ps. 69, 6).

 

din “Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”

Sfantul Teofan Zavoratul