Sfanta Liturghie in cinstea Sfantului Ierarh Nectarie din Eghina, Vindecatorul de boli

02-11-2012 | Categorie: Stiri

Vineri, 9 noiembrie 2012, Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Ierarh Nectarie de la Eghina, episcopul Pentapolei, ale carei cinstite moaste au fost aduse recent in Capitala spre inchinare, la hramul Catedralei Patriarhale, praznicul Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor.
 

La aceasta sarbatoare, va fi adusa in pelerinaj la biserica parohiei noastre, ca mangaiere pentru credinciosii care nu s-au putut inchina la sfintele sale moaste, o icoana de mari dimensiuni a Sfantului Nectarie. Cu acest prilej, incepand cu orele 8,00, vor fi oficiate Sfanta Liturghie si Taina Sfantului Maslu. Acest moment liturgic deosebit va marca in parohia noastra incheierea slujbelor si manifestarilor consacrate Anului 2012 - an omagial al Tainei Sfantului Maslu si ingrijirii bolnavilor. 
 
Sfantul Ierarh Nectarie de la Eghina, unul dintre cei mai noi sfinti canonizati de Biserica Greciei in acest secol, s-a nascut la 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul marii Marmara. Parintii sai au fost oameni saraci, dar foarte evlaviosi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurandu-se din pruncie de o aleasa educatie crestineasca. Dupa primii ani de scoala, Anastasie este trimis sa invete carte la Constantinopol, unde studiaza teologia si scrierile Sfintilor Parinti.
 
La varsta de douazeci de ani, povatuit de Duhul Sfant, tanarul Anastasie se stabileste in insula Hios, unde preda religia la o scoala. Apoi, fiind chemat de Hristos, intra in nevointa monahala in vestita chinovie numita "Noua Manastire" (Nea Moni), primind tunderea in monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazar. Dupa cateva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon de catre mitropolitul de Hios, Grigorie, ocazie cu care primeste numele Nectarie, pe care avea sa-l poarte toata viata.
 
In 1882, parintele Nectarie isi va incepe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, dupa ce, intre timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul sau, va fi intrat in legatura cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, si va fi acceptat de catre acesta in cadrul patriarhiei.
 
Dupa ce-si termina studiile teologice, in anul 1886, parintele Nectarie se intoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot iar dupa cateva luni este ridicat la treapta de arhimandrit si trimis la Cairo, in calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie il hirotoneste mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxa din Libia Superioara. Mai multi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru orasul Cairo si predicator la biserica Sfantul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor si povatuitor de suflete, fiind daruit de Dumnezeu cu multa rabdare, smerenie si blandete.
 
Vazand diavolul ca nu-l poate birui cu mandria si iubirea de sine, a incercat sa-l loveasca pe fericitul ierarh Nectarie cu o alta arma, tot asa de periculoasa, adica cu invidia celorlalti ierarhi si slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, acestia vorbindu-l de rau catre patriarh, cum ca doreste sa-i ia locul. Acest lucru a facut ca, la 3 mai 1890, in urma unei ordonante date de patriarhul Sofronie, sa fie eliberat din cinstea arhiereasca in care se afla, cerandu-i-se sa paraseasca Egiptul.
 
S-a retras la Atena in luna august a anului 1890, sarac, defaimat de ai sai si nebagat in seama, avand toata nadejdea numai in Dumnezeu si in rugaciunile Maicii Domnului. Aici a fost cativa ani predicator, profesor si director al unei scoli teologice pentru preoti, pana in anul 1894, reusind sa formeze duhovniceste multi tineri iubitori de Hristos, pe care ii hranea din cuvintele Sfintei Evanghelii si cu scrierile Sfintilor Parinti. Apoi facea slujbe misionare in parohiile din jurul Atenei.
 
Dorind la batranete sa se retraga la mai multa liniste, a construit intre anii 1904-1907, cu ajutorul multor credinciosi si ucenici, o frumoasa manastire de calugarite, in insula Eghina, din apropierea Atenei, randuind aici viata desavarsita de obste, dupa traditia Sfintilor Parinti. Apoi se retrage definitiv in aceasta manastire si duce o viata inalta de smerenie si slujire, de daruire totala si rugaciune neadormita.
 
Pentru viata sa inalta, Dumnezeu l-a invrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta multi bolnavi si saraci alergau la biserica manastirii din Eghina si cereau ajutorul lui. Mai ales dupa primul Razboi Mondial, numerosi saraci si bolnavi, lipsiti de orice ajutor, veneau la el ca la parintele lor sufletesc. Iar Sfantul Nectarie a dat porunca maicilor ce se nevoiau in manastirea sa sa imparta la cei lipsiti orice fel de alimente si sa nu pastreze nimic pentru ele, caci Dumnezeu, prin mila Sa, ii hranea si pe unii si pe altii. Dar si cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, caci se invrednicise de darul facerii de minuni.
 
Simtindu-si sfarsitul aproape, pe cand facea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului in insula Eghina, Sfantul Nectarie a descoperit ucenicilor sai ca in curand va pleca la Hristos. Apoi, imbolnavindu-se, a fost dus la un spital din Atena. El rabda cu tarie toata boala si ispita, asteptand cu bucurie ceasul iesirii sale din aceasta viata.
Dupa aproape doua luni de suferinta, Sfantul Nectarie si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos, la 8 noiembrie 1920.
 
Lucrarea tamaduitoare a Parintelui continua fara incetare dincolo de mormant: multi marturiseau ca ii tamaduise de boli cu neputinta de vindecat, in timp ce altii dadeau marturie ca sfantul alungase dintr-insii demoni puternici ce-i chinuisera ani de-a randul si care sub puterea lui ieseau cu strigate inspaimantatoare. Multi credinciosi veneau din cele mai indepartate tinuturi ale Greciei sau din tari straine ca sa se inchine mormantului sau din Egina, care li se aratase si care-i vindeca de boli de nevindecat. Despre Sfantul Nectarie ca facator de minuni si tamaduitor auzisera foarte multi credinciosi; acestui lucru s-a datorat hotararea Bisericii de a-i recunoaste si oficial sfintenia, recunoscuta mai intai de cei multi.
 
Trecand mai bine de douazeci de ani, trupul sau s-a aflat in mormant intreg si nestricat, raspandind multa mireasma. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Iar in anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, vazand numeroasele minuni care se faceau la moastele sale, l-au declarat sfant, cu zi de praznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfant din aceasta binecuvantata tara ortodoxa. Zilnic credinciosii se inchina la moastele Sfantului Nectarie si la mormantul sau, facand din manastirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toata Grecia.