PRĂZNUIREA SFÂNTULUI TEODOSIE DE LA BRAZI ESTE ANIVERSAREA RESFINȚIRII BISERICII NOASTRE

Întrucât în anul 2019, la sărbătoarea Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi (22 septembrie), biserica parohiei noastre a fost resfințită de către Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, acest praznic a devenit aniversarea locașului nostru de cult. Ocrotitorul parohiei noastre este un sfânt român, martir pentru credința ortodoxă și pentru nemaul său românesc, în vremuri tulburi.

Sfântul Ierarh Teodosie s-a născut în ţinutul Vrancei. În prima jumătate a veacului al XVII-lea, iubind din tinereţe viaţa  călugărească, s-a lepădat de lume şi a primit sfântul chip îngeresc  al călugăriei. Cugetând ziua şi noaptea la Legea lui Dumnezeu şi deprinzând de la dascălii încercaţi din mănăstirile Ţării de Jos învăţăturile cele folositoare, a fost ales egumen al mânăstirii Bogdana reconstruind, în vremea stăreţiei sale, acest sfânt locaş. Pentru vrednicia şi pentru bunele sale obiceiuri, a fost hirotonit episcop de Rădăuţi in anul 1670. iar peste un an a fost trimis să păstorească Episcopia Romanului. Iubind cu adevărat sfintele lui Dumnezeu biserici,  a cercetat şi a ajutat pe cât i-a stat in putinţă schiturile şi mănăstirile din eparhia sa, sprijinind, totodată, şi pe binecredincioşii creştini aflaţi în felurite necazuri sau cuprinşi de sărăcie.

Ierarhul Teodosie, deşi nu voia, mai mult silit fiind, a luat conducerea Mitropoliei Moldovei în acele vremuri greu de îndurat, când turcii şi tătarii intraseră ca lupii înfometaţi în smerita lui turma. De aceea, bunul arhiereu nu a răbdat mult a vedea in toate zilele cum sunt nedreptăţiţi creştinii, ci punându-si  sufletul pentru aceştia a mers la domnitor şi i-a cerut să pună capăt asupririi poporului şi să alunge dincolo de hotare pe păgâni. Maniat, Dumitraşcu Vodă nu a voit să audă mustrările cele drepte ale mitropolitului, ci fără judecată, l-a silit să-şi părăsească scaunul, pe care nu stătuse decât vreme de un an, fiind pus sub pază în Mânăstirea " Sfântul Sava " din Iaşi. Răbdând cu mult curaj cumplita prigonire, ierarhul mărturisitor al dreptăţii a stat închis acolo pana la revenirea în tara a blândului Dosoftei mitropolitul, care l-a scos pe fericitul Teodosie din surghiunul său. Acesta s-a retras în părţile Ţării de Jos. locuind când la Focşani, când în Mânăstirea Bogdana.

În răstimp s-a îngrijit, îndeosebi, de reconstruirea Mânăstirii Brazi, unde a ridicat o noua biserică şi chilii, aşezând  acolo monahi, pe care i-a pus sub ascultarea egumenului Zaharia, care vieţuise o vreme în Sfântul Munte Athos.

In anul 1688, pe când se afla la Focşani a fost răpit şi dus in Ţara Românească, unde a îndurat, vreme de 10 săptămâni, închisoare şi chinuri. fiind cercetat - pentru pricini închipuite - de unii greci, puşi la cale de rudeniile lui Dumitraşcu Vodă, fostul domnitor al Moldovei. Scăpând însă cu viaţă şi din această grea încercare, Ierarhul Teodosie a continuat să se ocupe de sfintele locaşuri din Ţinutul Vrancei, pregătind toate cele necesare pentru ridicarea a încă trei schituri.

În toamna anului 1694 tătarii au năvălit din nou în Moldova, jefuind pe creştini şi distrugând bisericile. Cunoscându-si mai dinainte sfârşitul, fostul mitropolit Teodosie s-a pregătit duhovniceşte aşa cum se cuvine a face orice creştin adevărat.  Curând, la Mânăstirea Brazi, a venit o ceatä de tătari, care l-au schingiuit pe bătrânul arhiereu, cerându-i să le predea avutul şi odoarele sfântului locaş. Acesta a refuzat, preferând mai degrabă să fie chinuit decât să dea în mâinile păgânilor puţinele  valori şi sfintele vase. În cele din urma, tătarii, după ce l-au chinuit îndelung, i-au tăiat capul. Noaptea, a fost îngropat în grabă de câţiva credincioşi. Aşa a câştigat cununa muceniciei mult-pătimitorul Ierarh, primindu-şi prin sabie sfârşitul, suferind pentru dragostea de Dumnezeu.