O NOUĂ TORIȚĂ DIN LEMN A FOST AȘEZATĂ ÎN CURTEA BISERICII

O nouă troiță din lemn a fost așezată în curtea bisericii, pentru păstrarea vie a memoriei Eroilor Neamului, care s-au jertfit pentru apărarea țării și a credinței strămoșești.Acesta va înlocui vechea troiță ridicată aici de comunitatea parohială încă din anul 1990.

Despre semnificația simbolurilor noii troițe ne-a vrobit Prof. Univ. Dr. Mihaela Palade, de la Facultatea de Teologie din București, autoarea proiectului:

Troiţa din curtea bisericii Apărătorii Patriei I trimite şi către jertfa celor care au lăsat în urmă familia cea mică, punând pe primul plan familia cea mare, Patria, pe care o doreau a fi întregită, unind sub acelaşi acoperiş Țara Românească şi Moldova cu Transilvania.

Cele trei provincii româneşti au determinat şi alegerea materialelor, trei la număr: piatră, lemn şi metal. La rândul lui, fiecare material are o semnificaţie aparte. Soclul este placat cu piatră, un material care, prin rezistenţa sa, este o prezenţă constantă a temeliei caselor, construcţiei podurilor şi drumurilor, întrucât „apa trece, pietrele rămân”, tot aşa cum au rămas şi românii în aceste locuri, fără să se lase purtaţi de valurile calamităţilor istorice care au măturat, pus şi simplu, această ţară. 

Troiţa propriu-zisă este realizată din lemn, un material atât de familiar românilor de pretutindeni, primul din care şi-au ridicat case şi biserici, din care şi-a creat obiecte de uz casnic, care le-a oferit căldură iarna şi umbră vara. Ca esenţă, pentru troiţa de faţă a fost ales stejarul care, încă din timpurile biblice, este o prezenţă încărcată de semnificaţii sacre.

Ultimul material folosit, metalul, ce nu putea lipsi din componenţa troiţei, având în vedere prezenţa sa în toate gospodăriile românilor, începând cu urările de Anul Nou, care, lăsând deoparte „tare ca piatra”, preferă „tare ca fierul, iute ca oţelul…” Iar la Apărătorii Patriei, cu atât mai mult nu putea lipsi metalul, ca unul din care erau făurite armele de apărare.

Motivul decorativ major al troiţei este preluat din vocabularul decorativ al nordului Moldovei, zona de unde provine şi lemnul. La baza troiţei, una care, prin masivitatea ei sugerează stabilitatea, sunt sculptate o cască de soldat și câteva frunze de laur, toate încununate de o cruce.

Lucrarea în lemn a fost executată de părintele Vasile Ioniță, de la parohia Dumbrăvești, județul Suceava, meşter popular, membru al Asociaţiei meșterilor populari din Moldova (https://www.facebook.com/ampmiasi/), iar lucrările în metal de părintele Sorin Bute (https://basilica.ro/un-preot-din-judetul-dambovita-se-numara-printre-cei-mai-buni-artisti-fierari-din-lume/; https://doxologia.ro/parintele-sorin-bute).