Parohia Aparatorii Patriei 1

23-07-2015 | Categorie: Istoric

I. Arhiepiscopia Bucureștilor
I. 1. Protoieria Sector IV Capitală
I.1.1. Parohia Apărătorii Patrei I

A. Istoricul comunității parohiale.

La marginea de sud a Bucureștilor, în vechiul raion Nicolae Bălcescu, lua naștere la finalul anilor `20 ai secolului trecut, un cartier de case, cu oameni vrednici și aspri, dar credincioși și buni. Erau veteranii Primului Război Mondial și urmașii acestora, care au primit câte un lor de pământ (5.000 m2 fiecare) pe care să-și ridice o gospodărie, drept răsplată pentru serviciile aduse patriei în timpul războiului. De aceea cartierul a primit numele de Apărătorii Patriei, iar străzile dintre parcele au fost denumite după localitățile de baștină ale locuitorilor.

Până astăzi întâlnim toponime care amintesc de localități din Moldova (Dălhăuți), Ardeal (Plaiul Foii, Zărnești, Poieni, Boian) sau Vechiul Regat (Râul Vedea, Cătrunești, Comișani, Dumbrăvești), fapt ce demonstrează că familiile de aici provin din toate provinciile istorice ale țării, iar sufletul lor sensibil i-a făcut să-și denumească noul spațiu în care s-au mutat după locurile natale sau în care trăiseră până atunci, ca aducere aminte de origini. De asemenea, există străzi care amintesc de personalități sau evenimente derulate în parohie (str. Învățătorului sau str. Maria Lăzărescu, denumită după numele mamei celui care a deținut mult timp majoritatea parcelelor din cartier).

Istoria și-a pus amprenta însă pe evoluția cartierului, care odată cu dezvoltarea industrială și construirea blocurilor de locuințe, a devenit unul muncitoresc. Înființarea Întreprinderii de Mașini Grele București (I.M.G.B.), care în anul 1987 avea peste 10.000 de angajați, a adus avantaje cartierului (dezvoltarea infrastructurii, introducerea liniei de metrou), dar și minusuri, în special dispariția caracterului arhaic, cu toate tradițiile sale, a locuitorilor cu preocupări agrare, care au fost înlocuiți de muncitori aduși din toate colțurile țării.

Până astăzi se păstrează, mai ales în zona de case a parohiei, urme vii ale perioadei romantice a cartierului.

Astăzi, parohia numără peste 10.000 de familii, între care și cea mai numeroasă comunitate de romi din sectorul 4, starea economică a acestora degradându-se mult după 1990.

B. Istoricul bisericii parohiale
Tot ca expresie a sufletului lor, întemeietorii cartierului și-au dorit încă de la început un locaș de rugăciune, pentru care au păstrat un loc în mijlocul comunității de case. Printr-un Proces verbal din anul 1923, Primăria București aloca noii parohii înființate în cartierul Apărătorii Patriei o suprafață de 1.000 m2, pentru construirea unei biserici.

Ca mărturie a credinței moșilor și strămoșilor, pentru care au luptat în Război, dar și ca mulțumire pentru izbânda Marii Unirii, locuitorii veniți din toate colțurile țării au constituit un grup de inițiativă pentru ridicarea unei biserici. Membrii reprezentativi ai comunității, în frunte cu preoții Ioan Ene și Boșcu Boiu, ei înșiși veniți de pe front, aveau să pună bazele primei biserici. Nici hramul nu a fost ales întâmplător: ocrotitor a fost ales Sfântul Ierarh Nicolae, prima mare sărbătoare după data de 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, și al cărui nume se traduce în limba greacă prin victoria poporului.

Piatra de temelie a fost pusă la data de 4 septembrie 1932, lucrările de construcție începând la 1 august 1934. În anul 1937 biserica era sfințită, fără a fi însă pictată. Lucrările au continuat, însă mult îngreunate din cauza celui de-al doilea război mondial. Greutățile timpului, criza economică și iminența războiului au amânat finalizarea lor până după război.

La reluarea lucrărilor, în urma reevaluării posibilităților financiare, planul clădirii a fost semnificativ mărit prin adăugarea la exteriorul pereților care erau deja ridicați a unor noi pereți de contur, fapt ce i-a creat o particularitate arhitecturală și structurală aparte. În perioada 1946 – 1950, biserica a fost extinsă, prin adăugarea a două nave laterale, cu lățimea de aproape 4 metri fiecare, a pridvorului și prin lărgirea altarului. Vrednicul de pomenire părinte Iulian Stoicescu, venit în această parohie în anul 1944, a înțeles că vechea biserică era neîncăpătoare pentru comunitatea care crescuse după război, când mulți locuitori se mutaseră în cartierul care devenise demult parte integrantă a Bucureștiului.

Astăzi, biserica se înscrie într-un dreptunghi de 22.74m x 13.76m, cu o înălțime la streașină de 4.80 m, la coamă 9.11 m, la vârful turlei mari 17.30 m și are formă de navă dreptunghiulară cu o mică absidă la altar. Are trei turle de secțiune octogonală, cea principală deasupra naosului și două mai mici (15 m la vârf) deasupra pronaosului.

Astfel, spre deosebire de structura clasică a bisericilor bizantine, cu o singură boltă centrală, biserica are în secțiune transversală trei bolți, una centrală de 5.00 m deschidere și două laterale de 3.20 m. Această configurație amintește de principiul catedralelor medievale gotice, la care împingerile date de ogiva centrală sunt parțial preluate de ogivele laterale, mai mici.

La exterior, biserica are o decorație formată din pilaștri echidistanți între soclu și brâul superior de sub streașină racordați la partea superioară prin arcade care adăpostesc ocnițe adâncite, este finisată cu tencuială și zugrăveală, cu excepția ocnițelor care sunt pictate.

Biserica a fost sfințită abia în anul 1959, după pictarea ei în tehnica fresco de către pictorul Ionel Ioanid si Iosefina Neghina (care începând cu anul 1949 au executat pictura din altar, turlă  și zona de miazăzi). După decesul lui Ionel Ioanid, în anul 1957, lucrările au fost continuate de pictorul Iosif Vas (care a pictat și icoanele de la catapeteasmă), împreună cu ucenicii săi, care au finalizat pictura în anul 1959. Registrele de pictură păstrează încă diferențe, mărturie a intervenției mai multor artiști.

Conform unei inscripții murale, pictura a fost refăcută de doamna pictor Elvira Nica- Dăscălescu din București, care a executat aceste lucrări între anii 1982-1983, prin grija preotului paroh Cristea Gh. Marin Ilie și a preotului slujitor Constantin Raportaru.

Afectată de timp și de cutremurele din 1977 și 1986, biserica nu a suferit intervenții majore, în curând urmând să intre într-un amplu proces de consolidare și restaurare.

În anul 1974, în apropierea bisericii a fost ridicată o clopotniță, căreia i-au fost adăugate ulterior o capelă mortuară și o cancelarie parohială. La sfințirea capelei mortuare, biserica a primit cel de-al doilea hram, Adormirea Maicii Domnului. Lângă clopotniță există mormântul preotului care a ridicat-o, părintele Constantin Alexa. În partea dreaptă a bisericii, în dreptul pronaosului, se află o troiță de lemn, ridicată în cinstea ctitorilor eroi.

La data de 24 martie 2010, la slujba Vecerniei sărbătorii Bunei Vestiri, biserica parohială a dobândit un nou ocrotitor și rugător în ceruri – Sf. Ierarh Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei (prăznuit la data de 22 septembrie), odată cu aducerea în parohie a unei părticele din sfintele moaște ale ierarhului martir, care de atunci se cinstesc în biserica noastră. Astfel, biserica Apărătorilor Patriei primea un ocrotitor român, martir pentru apărarea credinței și a țării.

În anul 2012, parohia a primit, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL, o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul istoric al parohiei, păstrate cu cinste într-un baldachin din naosul bisericii.

Un moment istoric pentru parohia noastră l-a reprezentat prezența Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL la sărbătoarea Sfântului Ierarh Teodosie de la Brazi, în data de 22 septembrie 2012, când a binecuvântat pe credincioșii și slujitorii bisericii.

C. Preoții slujitori ai parohiei
Primilor preoți ai parohiei, Ioan Ene și Boșcu Boiu (între 1932–1940), le-a urmat vrednicul de pomenire părinte Iulian Stoicescu (1944–1960), cel care a rămas în istoria comunității ca un preot de foc1 și vrednic slujitor al bisericii și al oamenilor.

Părintele Iulian Stoicescu s-a născut la 11 aprilie 1911, la Gănești, un sat muscelean de deal. Părinții săi, Ioan și Maria, au avut nouă copii, cinci băieți și patru fete. A făcut școala primară în sat și apoi opt ani de Seminar la Curtea de Argeș. După seminar, a urmat Facultatea de Teologie din București. Până la hirotonie, a lucrat în cadrul Cancelariei Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar după căsătoria cu Eugenia Castaian și hirotonia ca diacon, a slujit la Mănăstirea Țigănești.

După hirotonia întru preot în anul 1941, a slujit în parohia Apărătorii Patriei, până în anul 1960, când a fost arestat. Condamnat la noua ani pentru uneltire împotriva ordinii statului2, a fost eliberat, cu ultimul lot, în cadrul amnistiei din 1964, după ce trecuse, succesiv, prin închisorile Uranus, Jilava și Aiud.
____________________________
1 Vezi Nicolescu, Costion, Un preot de foc – Părintele Iulian, Editura Bizantină, București, 2000
2 Ibidem
Împiedicat să revină la vechea parohie, va sluji opt ani la parohia Mărțișor, însă măsura duhovniciei sale o va da la parohia Flămânda, unde a fost trimis de Patriarhul Justinian Marina pentru restaurarea ei morală și materială.

Se pensionează la cerere în anul 1993, trecând la Domnul în data de 30 septembrie 1996.

Numit de popor călugăr cu familie pentru evlavia sa deosebită pentru cele sfinte, părintele Iulian Stoicescu s-a remarcat în parohia Apărătorii Patriei nu doar prin lucrările de extindere a bisericii (fiind, practic, cel de-al doilea ctitor), dar și prin achiziționarea succesivă a mai multor parcele din jurul bisericii, care au extins proprietatea parohiei de la 1.000 m2 inițial, la peste 5.500 m2, incluzând și două case parohiale. Arhiva păstrează documentele încheiate în perioada 1947–1958 între parohie și diverși credincioși, care donau sau vindeau terenuri bisericii.
Dar cea mai mare realizare a părintelui Iulian Stoicescu este misiunea deosebită făcută în rândul enoriașilor, pentru care părintele era un adevărat model de rugăciune jertfelnică și iubire milostivă, ecourile pastorației sale păstrându-se până astăzi în parohie, unde sunt mulți credincioși care l-au cunoscut și apreciat, unii chiar cununați sau botezați (ca preot sau ca naș) de acesta.

După anii `60, parohia a fost păstorită de preoții Constantin Alexa (1960-1974), Marin Ilie Cristea (1961-1997), Constantin Raportaru (1977-1997) și Fabiu Grigore Mititean (1991-2009). Observăm perioadele îndelungate de pastorație, care arată consecvența preoților și dragostea credincioșilor pentru păstorii de aici. În prezent, la parohie slujesc preotul paroh Iulian Scoipan, preoții coslujitori Gheorghe Ciorâță și Ionică Toma, precum și diacon Narcis Marian Guiu, părintele pensionar Constantin Duțu fiind îmbisericit.

C. Patrimoniul bisericii
Din cauza istoriei tulbure și nu prea îndelungate, biserica nu păstrează obiecte de patrimoniu, în inventarul său existând câteva evanghelii de la începutul secolului XX cu ferecături frumoase, cărți de cult și icoane pictate. Pentru valorificarea acestora, în curând va fi amenajat un muzeu parohial.
Biblioteca parohială numără peste 500 de volume.

Parohia nu are cimitir, iar în fosta casă parohială urmează a fi amenajat un Centru de zi pentru copiii din parohie, care va fi pus sub ocrotirea Sfântului Ierarh Teodosie de la Brazi.

Muzica bizantină ce s-a cântat la strana acestei biserici a reprezentat de-a lungul existenței parohiei o frumoasă tradiție, care în ultima perioadă a cunoscut o dezvoltare deosebită, aici activând melozi care au devenit ulterior psalți ai Catedralei Patriarhale din București sau arhidiaconi în diferite eparhii din țară.

D. Profilul actual al parohiei
În prezent, în parohie se desfășoară mai multe programe social-filantropice (colecte și acțiuni de ajutorare a unor persoane și comunități defavorizate), misionar-pastorale (pelerinaje în provincii istorice ale țării) și catehetic-educative (editarea unei foi parohiale pentru tineri și copii, tabere etc.).

Cel mai important proiect al parohiei este acela de consolidare și restaurare a ansamblului parohial (biserică și clopotniță), care prevede consolidarea fundațiilor și a zidurilor, refacerea arhitecturii, înlocuirea acoperișului și a pardoselii, precum și restaurarea picturii interioare și exterioare.

Toate aceste pentru ca în anul 2018, la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire, să putem oferi comunității un locaș de rugăciune înnoit, ca semn de mulțumire și recunoștință pentru întemeietorii cartierului, ctitorii bisericii și, totodată, eroii acestui popor și apărătorii patriei.

E. Date de contact parohie

Hramuri: Sfântul Ierarh Nicolae, Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Ierarh Teodosie de la Brazi;
Str. Panselelor, nr. 31, sector 4, București;
Tel: 0722.121.665
Site: www.parohia-aparatorii-patriei.ro