Vindecarea orbului din Ierihon

In vremea aceea, pe cand Se apropia Iisus de Ierihon, un orb sedea langa drum, cersind. 

Si, auzind el multimea care trecea, intreba ce se intampla. Si i-au spus ca trece Iisus Nazarineanul. 

Si el a strigat, zicand: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ti mila de mine! 

Si cei care mergeau inainte il certau ca sa taca, iar el cu mult mai mult striga: 

Fiule al lui David, fie-Ti mila de mine! 

Si oprindu-Se, Iisus a poruncit sa-l aduca la El; si apropiindu-se, l-a intrebat: 

Ce voiesti sa-ti fac? Iar el a zis: Doamne, sa vad! 

Si Iisus i-a zis: Vezi! Credinta ta te-a mantuit. Si indata a vazut si mergea dupa El, slavind pe Dumnezeu. 

Si tot poporul care vazuse a dat lauda lui Dumnezeu.
 

(Luca XVIII, 35-43. Duminica a XXXI-a dupa Rusalii)

 

 

Ierihonul este, poate dupa Ierusalim, martorul puterii lui Dumnezeu. In vechime, zidurile Ierihonului au cazut prin puterea lui Dumnezeu (Iosua 6, 20), iar in Evanghelia de azi orbul din Ierihon, tot prin puterea Lui, a vazut.
 

Pentru ca Dumnezeu si cand ne priveaza de ceva, si cand ne umple de daruri…e bun! De aceea si orbul a cerut mila Lui care ne da viata, care ne da sanatate, care ne da bucurie, care ne da vedere.
 

Prima invatatura pe care o desprindem de aici este staruinta in rugaciune. Orbul, in nevointa sa, astepta si se ruga. Dar Evanghelia ne indeamna sa nu fim orbi sufleteste – caci Hristos ii condamna pe cei care, orbi sufleteste, doresc sa-i calauzeasca pe ceilalti: “Vai voua carturari si farisei fatarnici si orbi!“ Deci a doua invatatura ar fi ca mai importanta decat vederea trupeasca este vederea sufleteasca, duhovniceasca, cea care zideste cu adevarat si care mantuieste pe om. Caci Insusi Hristos spune: „… daca ochiul tau te sminteste, scoate-l … caci mai bine este sa intri in viata (de veci) cu un singur ochi, decat sa pieri cu ambii”.
 

Observam din atitudinea orbului ca vindecarea e mila dumnezeiasca…si ca adevarata vedere vine din mila lui Dumnezeu, e darul Lui si nu ceva primit prin nastere. Vederea fizica, a ochilor, e darul Lui primit la naste, daca ne nastem fara traume fizice. Dar vederea duhovniceasca, vederea de sine, adica pocainta si, mai apoi, vederea lui Dumnezeu sunt darurile Lui in urma curatirii noastre de patimi.
 

Sa stam aproape de El…vazandu-ne orbirea, intunecarea, intunericul din launtru…