Porunca cea mai mare din Lege

Duminica, 1 decembrie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

Un invatator de Lege, ispitindu-L pe Iisus, l-a intrebat: invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?

El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca.

Iar a doua la fel cu aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cu¬prind toata Legea si proorocii.

Si fiind adunati fariseii, i-a intrebat Iisus, zicand: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David, in duh, Il numeste pe El Domn? - zicand:

„Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale”.

Deci daca David, Il numeste pe El Domn, cum este fiu al lui?

Si nimeni nu putea sa-I ras¬punda cuvant si nici n-a mai indraznit cineva, din ziua aceea, sa-L mai intrebe. (Matei XXII, 35-46. Duminica a XIV-a dupa Rusalii)


I-am intrebat pe copiii din tabara de vara: „Care e cea mai mare porunca a lui Dumnezeu? Care porunca e mai importanta?” Si fiecare dintre copii a inceput sa spuna diferite porunci: sa nu furi, sa nu minti, sa nu fii nedrept, sa-ti respecti parintii, sa-ti iubesti aproapele, insa nici macar un singur copil n-a banuit ca niciuna dintre aceste porunci nu este cea mai importanta. Oamenii cred ca cea mai importanta porunca este sa-ti iubesti aproapele, iar atunci cand le-am spus copiilor ca nici una dintre acestea nu este prima porunca, un copil a raspuns: „Gata, stiu, stiu despre ce e vorba… cresteti si va inmultiti, aceasta este cea mai importanta porunca”. Dar bineinteles, nu aceasta este cea mai importanta, nu-i asa?

Cea mai importanta porunca a lui Dumnezeu, prima si singura, de altfel, din care decurg toate celelalte, este sa-L iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta. Insusi Hristos a spus aceasta: „Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si cu toata puterea ta”. Iar o a doua porunca, o a doua asemanatoare cu prima, care izvoraste din cea dintai, este aceea de a-ti iubi aproapele. Toate celelalte sunt rezultatul acestora. Daca iti iubesti aproapele, nu-l vei fura, nu-l vei minti, nu-l vei nedreptati, nu-i vei lua ceea ce-i apartine, nu ii vei dori femeia - asta intelegem prin faptul ca toate acestea izvorasc din prima porunca. Iar iubirea aproapelui este de asemenea o consecinta a primei porunci. Daca Il iubesti cu adevarat pe Dumnezeu, este imposibil sa nu-ti iubesti aproapele.

O persoana care Il iubeste pe Dumnezeu va avea - ca o consecinta fireasca a iubirii sale de Dumnezeu - iubire catre toti fratii si surorile sale. Astfel ca prima si singura porunca data de Dumnezeu este aceea de a-L iubi pe El din toata fiinta noastra. Prin urmare, tot ceea ce facem in biserica, are acest scop. De aceea mergem in pelerinaje, de aceea postim, de aceea ne rugam, de aceea ne spovedim, de aceea aprindem candela, de aceea citim vieti de sfinti, de aceea facem toate acestea: pentru ca acesta este modul nostru in care ne exprimam dragostea de Hristos.