Pescuirea minunata

Pescuirea minunata - CUVANTUL EVANGHELIC

Duminica, 22 septembrie 2013, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

Pe cand multimea II imbulzea, ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, si El sedea langa lacul Ghenizaret,

A vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele.

Si urcandu-Se intr-una din corabii care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat. Si trecand in corabie, invata, din ea, multimile.

 Iar cand a incetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mana la adanc, si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti.

Si, raspunzand, Simon a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele.

Si facand ei aceasta, au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele.

Si au facut semn celor care erau in cealalta corabie, sa vina sa le ajute.

Si au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se afunde,

Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la genunchii lui Iisus, picand „Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos”.

Caci spaima il cuprinsese pe el si pe toti cei ce erau cu el, pentru pescuitul pestilor pe care ii prinsesera.

Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau impreuna cu Simon.

Si a zis Iisus catre Simon: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni.

Si tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El.

(Luca V, 1 – 11; Duminica a XVIII-a dupa Rusalii)

Evanghelia de astazi ne vorbeste, in primul rand, despre ascultare.

Ascultarea lui Petru, desi nu parea sa fie foarte convinsa, se dovedeste roditoare! Cuvantul Mantuitorului Hristos se adevereste si se intampla o minune. Rezultatul depaseste, evident, calculele omenescului. Puterea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu se manifesta asupra firii.

Si noua ni se intampla astfel de lucruri! Sunt situatii in care ne confruntam cu solutii, cu evolutii ale unor situatii, care depasesc, mai mult decat evident, calculele noastre umane, calculele celor din jurul nostru, chiar conditiile lumii noastre create. Atunci, daca beneficiem de o oarecare vigilenta sau trezvie, avem si noi simtul unei interventii de undeva „din afara”. Daca suntem familiari cu ceea ce inseamna Dumnezeu, din vietuirea noastra cu El in Biserica, in rugaciune sau din experientele noastre anterioare, atunci perceptia dumnezeirii poate avea o anume evidenta.

Daca nu avem vigilenta necesara, spunem ca s-a intamplat ceva neobisnuit, ca s-a intamplat ceva ciudat, ca a intervenit ceva inexplicabil. Dumnezeu este prezent clipa de clipa in existenta noastra, dar noi nu avem capacitatea de a-L observa. Cele mai multe dintre lucrurile care ni se intampla, le consideram a fi consecinte logice ale unor cauze de asemenea omenesti. Cei care au insa ochi duhovnicesti, cum le spunem, sau ochii inimii sau ochi launtrici suficient de treji, vad interventia lui Dumnezeu in mai tot ce li se intampla.

Daca vorbim despre Evanghelie si luam in serios Evanghelia Mantuitorului Hristos, vom vorbi totdeauna despre un dialog continuu al omului cu Dumnezeu.

 Dupa aceasta pescuire minunata urmeaza chemarea adresata de Mantuitorul pescarilor de a-L urma ca ucenici, cu fagaduinta ca-i va face pescari de oameni:

„Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni. Si tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa EL”.

Cei trei, Petru, Iacob si Ioan, fiii lui Zevedei, lasa totul si-I urmeaza lui Hristos. Raspund fara ezitare chemarii. Rezultatul acestui raspuns: din simpli pescari ai unei modeste localitati de pe Lacul Ghenizaret au devenit Apostoli ai Mantuitorului lumii, cucerind cu puterea Evangheliei lumea cunoscuta de atunci. Ar fi putut sa se impiedice de un pretext sau altul, omeneste vorbind, si sa piarda sansa de a deveni patriarhi ai Noului popor al lui Dumnezeu, temelie a Bisericii crestine.

Chemarea din partea lui Dumnezeu si raspunsul din partea omului sunt lucruri esentiale pentru viata noastra, intreaga noastra existenta se deruleaza in spatiul dintre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul nostru la aceasta chemare. Din pacate, prea putini oameni sunt atenti la aceasta chemare si o lasa fara raspuns. Este o mare responsabilitate a omului aici. Dumnezeu ne vrea si ne cheama sa-I fim parteneri in creatia continua si in sustinerea lumii.

Un asemenea raspuns a dat chemarii lui Hristos si Sfantul Ierarh Mucenic Teodosie, de la Manastirea Brazi, pe care il praznuim astazi. Toata viata sa a fost o continua ascultare, nu doar ca urmare fireasca a votului monahal pe care l-a depus la calugarie, ci mai ales ca supunere la momentul alegerii sale ca episcop si, in special, ca mitropolit al Moldovei, scaun pe care l-a ocupat pentru un an (1674 - 1675), desi nu a dorit acest lucru.

Tot din ascultare a refacut din temelii Manastirea Brazi (din Vrancea de astazi), din ascultare s-a supus tuturor chinurilor dusmanilor sai, din ascultare si din dragoste pentru Hristos si pentru Biserica Sa s-a jertfit, primind moarte muceniceasca aparand schitul si odoarele acestuia.

Parca mai mult decat oricand, astazi trebuie sa cugetam la ascultarea fata de Dumnezeu, intr-o lume tot mai razvratita si orgolioasa, care stie mai bine decat oricine ce ii este mai folositor, desi consecintele gandurilor, vorbelor si faptelor spun cu totul alceva…