Duminica Pogorarii Duhului Sfant - Rusaliile

06-06-2014 | Categorie: Cuvant Evanghelic

Duminica, 8 iunie 2014, se va citi la Sfanta Liturghie urmatorul cuvant evanghelic:

Iar in ziua cea din urma - ziua cea mare a sarbatorii - Iisus a stat intre ei si a strigat, zicand:
Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea.
Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El.
Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit.
Deci din multime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevarat, Acesta este Proorocul.
Iar altii ziceau: Acesta este Hristosul.
Iar altii ziceau: Nu cumva din Galileea va sa vina Hristos? N-a zis, oare, Scriptura ca Hristos va sa vina din samanta lui David si din Betleem, cetatea lui David?
Si s-a facut dezbinare in multime pentru El. Si unii dintre ei voiau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mainile pe El.
Deci slugile au venit la arhierei si farisei, si le-au zis aceia: De ce nu L-ati adus? Slugile au raspuns: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om.
Si le-au raspuns deci fariseii: Nu cumva ati fost si voi amagiti? Nu cumva a crezut in El cineva dintre capetenii sau dintre farisei?
Dar multimea aceasta, care nu cunoaste Legea, este blestemata!
A zis catre ei Nicodim, cel ce venise mai inainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: Nu cumva Legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai intai si nu stie ce a facut?
Ei au raspuns si i-au zis: Nu cumva si tu esti din Galileea? Cerceteaza si vezi ca din Galileea nu s-a ridicat prooroc.
Si s-a dus fiecare la casa sa.
Deci iarasi le-a vorbit Iisus zicand: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.
(Ioan VII, 37 – 53; VIII, 12. Duminica Pogorarii Duhului Sfant - Rusaliile)



Prin viata Sa trupeasca pe pamant Dumnezeul-Om a intemeiat Trupul Sau dumnezeiesc-omenesc, Biserica, si prin aceasta pregateste lumea pamanteasca pentru venirea, viata si activitatea Sfantului Duh in Trupul Bisericii, ca suflet al Acestui Trup. In ziua Cincizecimii Sfantul Duh a coborat din cer in trupul dumnezeiesc-omenesc al Bisericii si a ramas pentru totdeauna in acesta ca suflet facator de viata al lui.

Acest trup dumnezeiesc-omenesc vazut al Bisericii il constituie Sfintii Apostoli cu credinta lor in Dumnezeul-Om Iisus Hristos ca Mantuitor al lumii, ca Dumnezeu desavarsit si ca Om desavarsit. Si pogorarea si intreaga lucrare a Sfantului Duh in trupul dumnezeiesc al Bisericii vine de la Dumnezeul-Om si din pricina Dumnezeului-Om. Orice in iconomia dumnezeiesc-omeneasca a mantuirii a venit de la Persoana dumnezeiesc-omeneasca a Domnului nostru Iisus Hristos. In sfarsit, toate se rezuma si exista in categoria dumnezeiesc-omenescului, chiar si lucrarea Sfantului Duh.

Orice energie a Sa in lume este nedespartita de eroismul dumnezeiesc-omenesc al Domnului Iisus Hristos pentru mantuirea lumii. Cincizecimea cu toate vesnicele daruri ale Dumnezeirii Treimice si ale acestui Sfant Duh intemeiaza Biserica Sfintilor Apostoli, adica a Sfintei Credinte Apostolice, a Sfintei Predanii Apostolice, a Sfintei Ierarhii Apostolice si chiar orice lucrare apostolica care este dumnezeiesc-omeneasca.

Sfanta zi duhovniceasca care a inceput cu Sfanta Cincizecime continua neintrerupt in Biserica Ortodoxa cu o nespusa desavarsire a tuturor darurilor celor dumnezeiesti si a puterilor celor de viata facatoare. Orice lucru in Biserica exista in Duhul Sfant si de la El si ceea ce este foarte mic si ceea ce este covarsitor de mare. Cand preotul tamaind in Biserica Il roaga pe Domnul Iisus Hristos sa trimita harul Sfantului Duh, dar si cand negraita minune a lui Dumnezeu – Sfanta Cincizecime – se repeta inaintea hirotoniei episcopului si da intreaga plinatate a harului, prin aceasta se marturiseste invederat ca intreaga viata a Bisericii fiinteaza prin Sfantul Duh.

Nu exista indoiala ca Domnul Iisus Hristos este in Biserica prin Sfantul Duh si ca Biserica exista in Domnul Iisus Hristos prin Sfantul Duh. Domnul este Capul si trupul ei, iar Sfantul Duh este sufletul Bisericii. Inca de la inceputul iconomiei dumnezeiesti-omenesti a mantuirii Sfantul Duh s-a legat cu temelia trupului lui Hristos, „a Cuvantului care a zidit trupul”.

In realitate, fiecare Sfanta Taina si toate dumnezeiestile virtuti sunt o sfanta-induhovnicire (pnevmatizare). Prin ele, Duhul Sfant vine la noi si inlauntrul nostru. El coboara esential ceea ce inseamna cu adevarat si fiintial cu toate insemnatele Lui energii dumnezeiesti. Aceasta este bogatia Dumnezeirii. Aceasta este plinatatea harului. Aceasta este harul si viata fiecarei fiinte. Este Evanghelie testamentara si vesnica. Prin Sfantul Duh, Domnul nostru Iisus Hristos locuieste intru noi si noi intru El. Doar El marturiseste prezenta Sfantului Duh in noi. Prin Sfantul Duh noi traim in Hristos si El in noi. Desigur, aceasta o cunoastem „din Duhul pe care ni L-a dat”.

Intr-un cuvant, intreaga viata a Bisericii cu toate nenumaratele ei realitati dumnezeiesc-omenesti este calauzita si insotita de catre Duhul Sfant, care intotdeauna este Duhul Dumnezeului-Om Hristos. De aceea s-a scris in Sfanta Evanghelie „iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acesta nu este al Lui”.

Marele Vasilie, cel initiat heruvimic in taina dumnezeiesc-omeneasca a Bisericii, ca in cea mai iubita a-tot-taina a lui Dumnezeu, propovaduieste mesajul cel atotadevarat si imbucurator ca „Duhul Sfant zideste (ca un arhitect) Biserica lui Dumnezeu”, caruia ne inchinam si zicem:

Duhule Sfinte, Facatorule de viata, Unul fiind din Sfanta Treime,
Tu esti viata si cuviinta, frumusetea tuturor fapturilor vii si neinsufletite,
Tu esti culoarea si mireasma plantelor,
Tu esti respiratia tuturor fiintelor organice si anorganice, fiindca Tu pricinuiesti rodirea, hranirea in plante, in arbori si in arbusti.
Tu uzi roadele si le aduci la parguire prin razele de soare,
Tu luminezi prin soare, luna si stele,
Tu pricinuiesti vanturile in vazduh si valurile in rauri, mari si lacuri,
Tu le imblanzesti, Tu pricinuiesti tunetele si fulgerele in crugul ceresc.
Tu plasmuiesti si sadesti samanta omeneasca, si o cresti, si o modelezi intr-un organism minunat, cum faci si cu toti embrionii de animale.
Tu ai dat albinelor putinta sa faca faguri cu miere si paianjenului sa isi teasa paienjenisul, iar viermilor de matase sa faca coconi.
Pana la nesfarsita felurime impodobesti tipurile fetelor omenesti de parte barbateasca si femeiasca, potrivit felurimii popoarelor si natiilor (raselor) si a climatelor pamantesti.
Tu felurit inteleptesti in lucrurile lor popoarele si insii in parte spre indestularea trebuintelor vietii de obste.
Tu ai luminat si luminezi cu lumina intelegerii, inteleptind pe proroci si pe apostoli, pe cuviosi si pe drepti, pe nebunii pentru Hristos si pe toti sfintii.
Tu inteleptesti pe arhitecti, pe sculptori, pe pictori ca sa lucreze in lemn, metal, granit si marmura, ca si pe mesterii care fac felurite lucruri din metal si din sticla: de la Tine este toata stiinta si toata arta.
Tu Te pleci spre mila fata de pacatosi si pentru numele lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Care a luat asupra Sa pacatele lumii, curatesti pacatele celor ce cred si se pocaiesc.
Tu impaci si mangai sufletele, renasti pe om prin Botez,
Tu impartasesti sfintenie si intarire prin Mirungere,
Tu dezlegi de pacate prin Pocainta, dupa credinta in lisus Hristos,
Tu prefaci painea si vinul in preacuratul Trup si Sange al Domnului,
Tu savarsesti preotii, Tu binecauvantezi casatoria si zamislirea si pricinuiesti nasterea,
Tu dezlegi pacatele si tamaduiesti trupul prin Maslu.
Nenumarate sunt, Duhule Sfinte, lucrarile Tale cele de viata facatoare atat in natura cat si in imparatia harica a lui Hristos.
Slava Tie , dimpreuna cu Tatal si cu Fiul !!