Duminica lui Zaheu

CUVÂNTUL EVANGHELIC

Duminică, 25 ianuarie 2015, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:
Si intrand, trecea prin Ierihon, si iata un barbat, cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat.
Si cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru ca era mic de statura.
Si alergand el inainte, s-a suit intr-un sicomor, ca sa-L vada, caci pe acolo avea sa treaca.
Si cand a sosit la locul acela, Iisus, privind in sus, a zis catre el:
Zahee, coboara-te degraba, caci astazi in casa ta trebuie sa raman.
Si a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se.
Si vazand, toti murmurau, zicand ca a intrat sa gazduiasca la un om pacatos.
Iar Zaheu, stand, a zis catre Domnul: Doamne, iata, jumatate din avutia mea o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii intorc impatrit.
Si a zis catre el Iisus: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, pentru ca si acesta este fiu al lui Avraam.
Ca Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut.”
(Luca XIX, 1-10. Duminica a XXXII-a după Rusalii)

Duminica lui Zaheu ne prezintă prima dintr-o serie de pericope evanghelice ce sunt menite să ne pregateasca pentru perioada speciala a Postului Mare.

Cu mult inainte de inceputul propriu-zis al Postului, Biserica face cunoscuta apropierea acestuia si ne invita sa pasim in perioada de pregatire de dinainte de Post.

Este o trasatura caracteristica a traditiei liturgice ortodoxe aceea ca fiecare sarbatoare sau perioada importanta – Paste, Craciun, Postul Pastelui, etc. – este anuntata si “pregatita” inainte. De ce? Din cauza unei profunde cunoasteri psihologice a firii omenesti de catre Biserica. Cunoscand superficialitatea si inspaimantatoarea laicizare a vietii noastre, Biserica cunoaste neputinta noastra de a ne schimba rapid, de a trece brusc de la o stare  duhovniceasca sau intelectuala la alta. Astfel, cu mult inainte ca ostenelile Postului sa inceapa, Biserica ne atrage atentia asupra seriozitatii acestora si ne invita sa reflectam asupra semnificatiei lor. Inainte de a putea “practica” Postul, ni se da talcul sau.

Aceasta pregatire include cinci Duminici consecutive ce preced Postul. Fiecare din aceste Duminici – prin pericopele sale biblice specifice – este dedicata unor aspecte fundamentale ale pocaintei. Prima instiintare referitoare la Post este facuta in Duminica in care se citeste pericopa evnaghelica despre Zaheu (Luca XIX, 1-10).

Aceasta este istoria unui om care era prea mic de statura pentru a-L vedea pe Iisus, dar care dorea atat de mult sa-L Vada incat s-a urcat intr-un copac. Iisus a raspuns dorintei acestuia si a mers in casa lui. Astfel, tema acestei prime vestiri este dorinta. Omul urmeaza dorintei sale. Se poate spune chiar ca omul este dorinta, iar acest adevar psihologic fundamental despre firea omeneasca este marturisit de Evanghelie: „Unde este comoara ta”, spune Hristos, „acolo este şi inima ta”. O dorinţă puternică înfrânge limitările fireşti ale omului; când cu pasiune doreşte ceva, realizează lucruri pe care „firesc” nu le poate săvârşi. Fiind „scund” el se biruie şi se transcende pe sine. Singura problemă este totuşi dacă noi ne dorim lucrurile bune, dacă puterea dorinţei din noi este orientată către scopuri bune sau dacă —în cuvintele unui ateu existenţialist, Jean Paul Sartre — omul este o „mistuire zadarnică“.

Zaheu şi-a dorit „lucrul bun”, el a dorit să vadă şi să se apropie de Hristos. El este primul simbol al pocăinţei, pentru că pocăinţa începe ca o redescoperire a naturii profunde a tuturor dorinţelor; dorinţa după Dumnezeu şi după dreptatea Lui, după viaţa adevărată. Zaheu este „scund” — neînsemnat, păcătos şi mărginit — totuşi dorinţa lui a biruit peste toate acestea. El a „forţat” atenţia lui Hristos; L-a adus pe Hristos în casa lui.

Aceasta este deci prima vestire, prima invitaţie: sa constientizam ceea ce avem cel mai profund si adevarat in noi, sa constientizam setea şi foamea pentru Absolutul care este in noi, chiar dacă îl ştim sau nu. Atunci când ne abatem de la acest Absolut şi îl părăsim, dorinţele noastre ne transformă într-o „mistuire zadarnică”. Şi dacă dorim îndeajuns de profund, îndeajuns de puternic, Hristos va răspunde”.

(din: pr. Alexander Schmemann, “Postul cel Mare“, Editura Doris, Bucuresti, 1998)