Duminica a XXVI-a după Rusalii

17-11-2017 | Categorie: Cuvant Evanghelic

CUVÂNTUL EVANGHELIC

Duminică, 19 noiembrie 2017, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic:
Si le-a spus lor aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina.
Si el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele?
Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele;
Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te.
Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?
Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu.
 
(Luca XII, 16 – 21. Duminica a XXVI-a după Rusalii)

La începutul Postului Nașterii Domnului, Evanghelia ne așează înainte exemplul omului pătimaș în bogăție, avar din cale afară și egoist, ca model de la care omul contemporan pleacă și, de voiește, se despovărează de grija lumii, prin post și rugăciune, urcând spre cer.

Evanghelia ne prezintă doar prima parte a acestui urcuș, tipologia belșugului, gândirea pervertită de patimă și izolarea de oameni care aduce înstrăinarea de Dumnezeu, invitând-ne totodată să ”ne îmbogățim în Dumnezeu”.

Această dramă a patimii lăcomiei de cele materiale devine o robie. Deşi el are iniţiativa cumulării, bogatul acesta este totuşi un rob al celor materiale. Nebunia este tocmai atitudinea sa de a reduce toată viaţa la consumul de cele materiale şi de a reduce cele materiale la preocuparea exclusivă pentru traiul legat de cele trupeşti.

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina este o pildă care se potriveşte şi multor oameni din zilele noastre. Omul secularizat care construieşte viaţa fără să se mai gândească la Dumnezeu Dăruitorul, Creatorul sau Făcătorul cerului şi al pământului, fără să mai înţeleagă existenţa, viaţa şi bunurile materiale ca daruri de la Dumnezeu, se aseamănă cu bogatul din Evanghelie care zideşte hambare noi, care adună bunuri materiale, care nu vede ca progres decât progresul material, fie al bunurilor de consum în societatea consumistă, fie al banilor.

Deși bogăția în sine nu este un păcat, modul ei de acumulare și de utilizare pot deveni pricini de ridicare sau cădere pentru om. Vedem azi tot mai multe exemple de îmbogățire bazată pe minciună, furt, nedreptate sau corupție, deodată cu sărăcirea a tot mai mulți semeni, fiind mai necesară ca niciodată milostenia.

Este și această pildă un îndemn de a veghea să nu avem cumva hambarele pline și sufletele goale!